În locul actualei pensiuni, Stana, bunica actualilor proprietari, deținea crâșma satului. La crâșmă se adunau satenii la o poveste, la un cantec.
Tinerii coborau de la biserica din vecinatate, la lasarea postului, și petreceau. In curte era ring de dans, unde se desafășurau adevarate hore.
Se spune că această carciumă era frecventata și de Octavian Goga, loc în care poetul se pare că și-a gasit inspirația pentru mai multe cantece si poezii. Veselia locului și ospitalitatea cârciumarilor au dus cel mai probabil la lauda crâșmariței care se cere a fi, întai de toate, frumoasă: ,,La Voica cârciumăreasa, / Bat-o Dumnezeu s-o bată / Mult e-naltă sprâncenată, / Scoate litra plină rasă / Și mă ține după cap / Și beau vinul eu cu drag…”.
De o frumusețe e și Băduleasa din balada ,,Badiu Cârciumaru”.
Cadrul folcloric al chefului e împlinit de poet cu elemente proprii, mai cu seamă în Cântece II-III, unde apar crâșmarul Nicolaie și preotul satului.
Viața folclorică a satului e urmărită de poet în ipostazele ei de căpetenie. Alături de petrecerea de la crâșma satului, e amintită și hora. Poetul vrea să mai joace ,,senina și vesela horă” care de fapt e un brâu, după felul cum îl descrie poetul, așa cum îl joacă mărginenii, cu îndârjire ,,Și tropotul vostru din greu apăsat / Tarâmul să stea să-l scufunde”
Batrânii satului spun ca, în tovărășia lăutarului (,,De trei zile beau și-mi zice / Din lăută Laie Chioru”), Goga a scris cântecul I – Sus la cârciumă-n Dealu Mare, chiar în acest loc de poveste.
Cantec I – Sus la carciuma-n Dealu Mare
de Octavian Goga
Sus la carciuma-n Dealu-Mare
De trei zile tin soboru…
De trei zile beau si-mi zice
Din lauta Laie Chioru!
De trei zile, mai copile!
Doru-i greu si jalea-i multa.
si tot zice, sa le-aline,
Laie Chioru din lauta.
Zi, mai Laie, înc-un cantec
De-o camasa cu altita
si de-un drac cu ochii vineti,
De-o Anita-carcimarita.
C-a trecut si postul mare
si mosia mi-e arata,
si crasmaru-i dus la targuri…
Foaie verde, foaie lata!
Zi, mai Laie, de-o balaie
Cu trupsor subtire, nalt…
Tu c-un ochi nu vezi, tigane,
Sa-l închizi si celalalt!…
Luceafarul, Budapesta,
15 martie 1903
